2. Bunul nostru Dumnezeu

     Angela era foarte bucuroasă la gândul că Bunul nostru Dumnezeu este Cel care a creat întreaga lume. Bineînțeles, în mintea ei de copil încă mai avea o grămadă de întrebări, pentru că nu putea înțelege unele lucruri. Așa că, după ce a mai cules câteva flori să i le dea tatălui ei, când s-au întors acasă, a mers la mama ei și i-a spus:

  "Mamă, mă gândeam la ce mi-ai spus, dar am o întrebare."

    "Ce întrebare, fata mea?"

    "Bunul nostru Dumnezeu a creat totul cu excepția mea?"

    "De ce spui asta, fetița mea?"

    "Pentru că tu mi-ai dat naștere."

    Sofia a zâmbit la observația fiicei ei, și, după ce a mai strâns-o odată tare în îmbrățișarea ei maternă, ea i-a spus:

    "Iubita mea fetiță, noi toți suntem creația Bunului nostru Dumnezeu. Eu, tatăl tău, și toți oamenii, au fost creați de Bunul nostru Dumnezeu."

    "Cum ne-a creat El mamă?"

    "Este o minunată istorioară pe care, când o vei auzi, îl vei iubi pe Bunul nostru Dumnezeu chiar mai mult!"

    "Spune-mi-o mamă, abia aștept să o aud!"

    "Ei bine, înainte că Bunul nostru Dumnezeu să ne creeze pe noi, oamenii, El a creat mai întâi întreaga lume materială pe care o vedem. El a creat, mai exact, cerul cu stelele și pământul cu toți copacii, florile și animalele. El a creat toate aceste lucruri timp de șase zile."

    "Cum a făcut el toate aceste lucruri atât de repede?"

    "El a făcut toate aceste lucruri doar cu o singură poruncă. El a spus că trebuie să se facă și s-au făcut imediat."

    "Acum, mămico, înțeleg de ce El este Atotputernic!" a spus micuța Angela cu admirație. "Tot El ne-a creat și pe noi, oamenii, în același fel? A poruncit să fim creați și ne-am creat?"

    "Nu! El ne-a creat pe noi într-un mod diferit. El a luat prima dată țărână din pământ și a făcut trupul bărbatului, astfel încât niciodată să nu uităm că trupul nostru este trecător și că într-o zi, după moartea noastră, va deveni din nou țărână. Apoi Dumnezeu a suflat Suflarea Sa Sfânta pe fața omului și imediat bărbatul a primit viață și un suflet nemuritor!"

    "Ce înseamnă nemuritor?"

    "Înseamnă că nu va muri niciodată, niciodată nu se va pierde ci va exista tot timpul în eternitate."

    "Mămico, eu am un trup și un suflet?"

    "Da! Tu și eu și toți oamenii sunt alcătuiți din trup și suflet."

    "Și când murim, ce se întâmplă?"

    "Când murim, trupul se întoarce în pământ și devine din nou țărână, în timp ce sufletul nostru nemuritor se întoarce în brațele Lui Dumnezeu, de unde a venit."

    "Deci, mămico, când voi muri într-o zi, va merge sufletul meu în brațele Bunului nostru Dumnezeu?"

    "Da iubita mea! Se va întoarce în cea mai dragă, cea mai afectuoasă și mai tandră îmbrățișare din lume. În brațele Lui Dumnezeu Tatăl nostru!"

    "Mămico, de acum înainte nu o să-mi mai fie frică niciodată de moarte, din moment ce voi fi întotdeauna în brațele Bunului nostru Dumnezeu."

    "Nimănui, iubita mea, care iubește pe Bunul nostru Dumnezeu, nu-i este frică de moarte, pentru că știe că asta este calea că să fim cu El pentru totdeanua!"

    "Mămico, cum ar trebui să-i vorbesc Bunului nostru Dumnezeu?"

    "Vorbește-i așa cum îmi vorbești mie. Cu multă dragoste și încredere."

    "Ție și lui tata va spun, "mămica mea" și "tăticul meu." Cum ar trebui să-i spun Bunului nostru Dumnezeu?"

    "Poți să-i spui "dragul meu Tătic" și El te va ascunde în inima Să Sfânta cu multă dragoste maternă. El este, Angela mea, adevărata "Mamă" și adevăratul "Tată" al sufletului tău. Dacă ne numești pe noi părinți ai tăi, "mamă" și "tată", noi care ți-am dăruit doar trupul care va deveni într-o zi țărână și se va pierde; atunci cum ar trebui să-i spui Bunului nostru Dumnezeu, care ti-a dăruit darul cel mai de preț, sufletul tău nemuritor?"

    "De azi înainte, mămico, îi voi spune Bunului nostru Dumnezeu așa:"Dragul meu Tată ceresc, te iubesc foarte mult, cu toată puterea inimii mele!"

    Două lacrimi de bucurie și emoție s-au scurs din ochii mamei Sofia. Nu știa ce cuvinte frumoase să spună Lui Dumnezeu pentru fetița minunată pe care i-a dat-o. Ea a putut doar să spună din adâncul inimii sale: "Dumnezeul meu, îți mulțumesc foarte mult!"